metalingvistic, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (fr. métalinguistique)
Etimologie: (fr. métalinguistique)
1. adj. referitor la metalingvistică.
2. funcție ~ă = funcție a limbajului prin care vorbitorul acceptă codul pe care îl folosește ca un obiect de descriere a discursului său, cel puțin într-un punct particular.
3. s. f. disciplină care studiază metalimbajul.